Definita cuvantului miastenie
MIASTENÍE s.f. (Med.) Boală caracterizată printr-o epuizare anormală și rapidă a forței musculare, fără semne de paralizie. [Gen. -iei. / < fr. myasthénie, cf. gr. mys – mușchi, a – fără, sthenos – forță].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu miastenie
ZOOPALEONTOLOGÍE s.f. Știința despre animalele fosile. [Pron. zo-o-pa-le-on-, gen. -iei. / < fr. zoopaléontologie]. Vezi definitia »
MORFONOLOGÍE s. f. Disciplină lingvistică având ca obiect studierea utilizării în morfologie a mijloacelor fonologice ale unei limbi. – Din fr. morphonologie. Vezi definitia »
JUXTAPOZÍȚIE, juxtapoziții, s. f. (Rar) Juxtapunere. – Din fr. juxtaposition. Vezi definitia »
BARONÍE, baronii, s. f. Titlu de baron; p. ext. domeniul unui baron. – Fr. baronnie. Vezi definitia »
EVENTRÁȚIE s.f. 1. Operație constând în deschiderea abdomenului. 2. Situație în care peretele muscular abdominal lasă numai pielea să susțină viscerele. [Gen. -iei, var. eventrațiune s.f. / < fr. éventration]. Vezi definitia »