STEREOSCOPÍE s.f. Ramură a opticii care studiază vederea în relief, metodele și instrumentele stereoscopice. ♦ Procedeu de înregistrare și de redare a imaginii care permite reconstituirea tridimensională a subiectului fotografiat sau filmat. ♦ Tehnica construcției instrumentelor stereoscopice. [Gen. -iei. / cf. fr. stéréoscopie]. Vezi definitia »

RADIOAUDÍȚIE s. f. audiție radio². (< it. radio-audizione) Vezi definitia »

DIPLOPÍE s.f. Vedere dublă, cauzată de paralizia mușchilor ochilor. [Gen. -iei. / < fr. diplopie, cf. gr. diploos – dublu, opsis – vedere]. Vezi definitia »

PROLANEMÍE, prolanemii, s. f. (Fiziol.) Prezență a prolanului în sânge; cantitate de prolan existentă în sânge. – Din fr. prolanémie. Vezi definitia »

CISTOPLEGÍE s. f. paralizie a vezicii urinare. (< fr. cystoplégie) Vezi definitia »