ceúș, -ă, ceúși, -e, adj. (reg.) care se uită chiorâș; ceacâr, ceur, strâmb. Vezi definitia »

LĂCÁȘ s. n. v. locaș. Vezi definitia »

CĂLĂRÁȘ, călărași, s. m. 1. (La pl., în evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) Corp militar de slujitori auxiliari ai domniei; (și la sg.) membru al acestui corp militar. ♦ (Înv.) Ostaș de cavalerie. 2. Coardă de rod la vița de vie, scurtată la 4-6 muguri, și plasată călare pe coarda de doi ani. – Călare + suf. -aș. Vezi definitia »

sefertáș, sefertáșe, s.n. (înv.) crăticioară pentru transportul bucatelor. Vezi definitia »

SUMĂIÉȘ, sumăieșe, s. n. (Reg.) Diminutiv al lui suman; suman mai scurt și mai ușor; sumănel. [Pr.: -mă-ieș. – Var.: sumăiáș s. n.] – Suman + suf. -aș. Vezi definitia »