briceág (bricége), s. n. – Cuțitaș, brișcă. Var. briceac, briceagă. Mag. bicsak, tc. biçak (DAR; Popescu-Ciocănel 16), care se consideră în general a fi rezultatele sl. bričĭ, dar care sînt, cu mai mare probabilitate, cuvinte orientale, cf. cuman. bičak (Kuun 97), țig. biča „secure” (Wlislocki 74); cf. și bg. bričak, pol. biczak. R. se explică prin influența lui brici. Der. sînt proprii Trans. de Nord: bricegeană, s. f. (dans tipic); bricică, s. f. (briceag); brișcuță, s. f. (cuțit); brișcăli, vb. (a bate). Vezi definitia »

TERMITOFÁG, -Ă adj. (despre animale) care se hrănește cu termite. (< fr. termitophage) Vezi definitia »

PAG s.m. v. paj. Vezi definitia »

sarcofág, -ă, adj. (înv.; despre animale) carnivor. Vezi definitia »

dúșlag (dușláguri), s. n. – Dorn, priboi de dulgher pentru găurit doagele. Germ. Durchschlag (Candrea; Scriban). Vezi definitia »