DISTRIBÚȚIE s. f. 1. distribuire; repartiție. ◊ felul cum sunt repartizate rolurile unei piese, ale unui film etc.; totalitatea actorilor dintr-o piesă de teatru, dintr-un film etc. 2. (fiz.) modul cum sunt repartizate elementele mai multor mulțimi (electroni, atomi, molecule) după valorile posibile ale unei mărimi caracteristice (viteză, energie etc.). 3. dirijarea și repartizarea spre consumatori a unui fluid, flux de energie etc. 4. totalitatea organelor unei mașini care comandă automat diferite faze de funcționare ale acesteia. 5. (lingv.) ansamblul pozițiilor pe care un element (sunet, morfem) îl poate ocupa într-un cuvânt sau într-o frază. (< fr. distribution, lat. distributio) Vezi definitia »

ASTÚȚIE s.f. (Liv.) Șiretenie, viclenie; șiretlic, vicleșug. [Gen. -iei. / < it. astuzia]. Vezi definitia »

anánghie (-ii), s. f. – Situație grea, necaz, strîmtoare. – Mr. ánanghie. Ngr. ἀνάγϰη (Gáldi 146). Vezi definitia »

CRONOPATOLOGÍE s. f. capitol nou al medicinei care studiază dereglarea proceselor bioritmice ale organismului. (< crono- + patologie) Vezi definitia »

PODNÓJIE, podnojii, s. f. 1. (Înv.) Perniță sau preș pus sub picioare pentru a le feri de frig. ♦ (Reg.) Ștergătoare de picioare din papură. 2. (Pop.) Fiecare dintre cele două pedale așezate în partea de jos a războiului de țesut, cu ajutorul cărora se schimbă ițele; p. ext. sforile cu care sunt legate aceste pedale. [Var.: (reg.) podnójă s. f.] – Din sl. podnožije, bg. podnoga, scr. podnožje, rus. podnožje, ucr. podnižžja. Vezi definitia »