PROVOCATÓR, -OÁRE adj. Care provoacă; provocant. ♦ Care îndeamnă la acțiuni nesocotite și necinstite. // s.m. Cel care provoacă la luptă, la întrecere etc. [Var. provocător, -oáre adj., s.m.f. / cf. fr. provocateur, lat. provocator]. Vezi definitia »

BASCULATÓR, basculatoare, s. n. Dispozitiv care servește la răsturnarea unui vas sau a unui vagonet, cu scopul de a-l goli de conținut; culbutor. – Bascula + suf. -tor (după fr. basculeur). Vezi definitia »

COMPOZITÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care compune lucrări muzicale. [< fr. compositeur, cf. lat. compositor – alcătuitor]. Vezi definitia »

TERMOPLONJÓR s. n. plonjor (II). (< fr. thermoplonjeur) Vezi definitia »

CHEFUȘÓR, chefușoare, s. n. (Fam.) Chefuleț. – Chef + suf. -ușor. Vezi definitia »