SINCRÓNIC, -Ă, sincronici, -ce, adj. 1. (Despre fapte, fenomene sau evenimente) Care există sau se petrec în același timp; simultan, concomitent, sincron. 2. Care se referă la fapte, fenomene sau evenimente existente sau petrecute în același timp. ◊ Tabele sincronice = tabele cronologice ale evenimentelor care au avut loc în același timp. ♦ (Fiz.; despre evoluția fenomenelor periodice) Care prezintă sincronism, care se produce în mod sincron. 3. (Despre metode de studiu sau puncte de vedere) Care nu se face în mod istoric; independent de evoluția istorică; static. – Din fr. synchronique. Vezi definitia »

ATÁXIC, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de ataxie. (< fr. ataxique) Vezi definitia »

TĂGÁDNIC, TĂGÁDNICĂ, tăgadnici, tăgádnice, adj. (Înv.) Care tăgăduiește; mincinos. – Tăgadă + suf. -nic. Vezi definitia »

pompátic, pompátică, adj. (înv.) pompos. Vezi definitia »

BREGMÁTIC, -Ă adj. Referitor la bregmă. [< fr. bregmatique]. Vezi definitia »