NORMATIVÍSM s. n. 1. purism dogmatic, atitudine normativă sistematică. 2. curent în filozofia contemporană care definește dreptul ca o totalitate de norme independente de condițiile sociale. (< fr. normativisme) Vezi definitia »

PSEUDOETIMOLOGÍSM s. n. sistem ortografic intermediar între cel etimologic și cel fonetic. (< pseudo- + etimologism) Vezi definitia »

URANÍSM s.n. Pederastie. [Cf. fr. uranisme, germ. Uranismus < Uranus – zeu la romani, considerat homosexual]. Vezi definitia »

FRACȚIONÍSM s. n. acțiune desfășurată de o fracțiune (2). (< fr. fractionnisme) Vezi definitia »

INTENȚIONALÍSM s.n. Concepție etică formalistă care susține că orice activitate trebuie judecată numai după intențiile urmărite și nu după rezultatul ei. [Pron. -ți-o-. / < germ. Intentionalismus]. Vezi definitia »