ȚÂȘPOÁCĂ, țâșpoace, s. f. (Reg.) Poșircă. ♦ Mâncare de proastă calitate, zeamă lungă. Vezi definitia »

GLICOPROTEÍDĂ s. f. proteidă complexă conținând în moleculă un grup glucidic, în cartilage, în unii hormoni și în albușul de ou. (< fr. glycoprotéide) Vezi definitia »

PERSOÁNĂ s. f. 1. individul uman considerat prin totalitatea însușirilor fizice și psihice; ființă omenească, ins. ♦ în ~ = a) personal. b) în carne și oase. ♦ (jur.) ~ fizică = om privit ca subiect cu drepturi și obligații. ~ juridică = întreprindere, instituție etc. căreia legea îi acordă drepturi și datorii, recunoscută ca subiect de drept. 2. categorie gramaticală specifică verbului și unor pronume, care indică pe cel căruia i se adresează sau pe cel despre care se vorbește; fiecare dintre formele flexionare prin care se exprimă această categorie. (< lat. persona, fr. personne) Vezi definitia »

mîzgă s. f. – 1. Sevă, suc. – 2. Sacîz, rășină secretată de lemn. – 3. Substanță vîscoasă în general. – 4. Nămol, glod. – 5. Flegmă, mucozitate. – Mr. mîzgă „nămol”. Sl. mezga „sevă” (Miklosich, Slaw. Elem., 31; Cihac, II, 191; Berneker, II, 54; Conev 51), cf. bg. măzgá, cu sensul de „sevă”. – Der. mîzgos, adj. (plin de sevă, de suc; vîscos, lipicios). Vezi definitia »

RIPÓSTĂ s. f. răspuns prompt și energic, replică; acțiune hotărâtă care respinge un atac. (< fr. riposte) Vezi definitia »