VOCALÍSM s. n. 1. Sistem al vocalelor unei limbi, din punct de vedere fonetic și fonologic, într-un anumit moment al evoluției sale. 2. Parte, capitol al foneticii istorice a unei limbi, care se ocupă cu studiul vocalelor. – Din fr. vocalisme. Vezi definitia »

POLIȚÍSM s. n. (Rar) Activitate întreprinsă de poliție (1) în vederea menținerii ordinii; p. ext. fel de a fi, de a gândi, de a acționa în spirit polițienesc, brutal, violent. – Poliție + suf. -ism. Vezi definitia »

ACROMATÍSM s. n. Proprietate a unei sticle sau a unui sistem de lentile de a fi acromatice. – Fr. achromatisme. Vezi definitia »

REOMORFÍSM s.n. (Geol.) Proces prin care o rocă sau un sediment se transformă într-o masă fluidă. [< fr. rhéomorphisme, cf. gr. rheos – curent, morphe – formă]. Vezi definitia »

BENZOLÍSM s.n. Boală profesională datorată manipulării benzolului sau a derivaților lui, care se manifestă în special prin anemie și leucopenie; benzenism. [< fr. benzolisme]. Vezi definitia »