SPÍRIT s. n. I. 1. totalitatea facultăților intelectuale; rațiune, intelect; conștiință. ◊ persoană considerată sub raportul capacității sale intelectuale, al însușirilor morale de caracter etc. 2. inteligență; imaginație. 3. (în concepțiile religioase) ființă imaterială, supranaturală. 4. mod, fel de manifestare, de gândire. ♦ în ŭl = potrivit cu... 5. glumă, anecdotă; vorbă de duh. ♦ a face ĕ = a glumi. 6. caracter specific a ceva. II. semn grafic în scrierea greacă, care arată cum se pronunță, din punctul de vedere al aspirației, sunetul căruia i se adaugă. (< lat. spiritus, it. spirito) Vezi definitia »

KIMBERLÍT s. n. rocă eruptivă de culoare închisă, cu structură portirică, conținând uneori cristale de diamant. (< fr. kimberlite) Vezi definitia »

ACOLÍT, acoliți, s. m. 1. Persoană care urmează, care ajută pe cineva (într-o acțiune, într-un domeniu de activitate). ♦ Părtaș la uneltiri și acțiuni criminale. 2. Slujitor din clerul inferior, azi numai în biserica romano-catolică. – Fr. acolyte. Vezi definitia »

ogodít, -ă, ogodíți, -te, adj. (înv.) 1. plăcut. 2. gătit, aranjat. Vezi definitia »

GRANULIT s. n. 1. RocĂ? eruptivĂ? cristalinĂ?, asemĂ?nĂ?toare cu gnaisul. 2. ArgilĂ? artificialĂ? prin arderea granulelor de argilĂ? în cuptoare speciale, folosit ca material de construcții. -Din fr. Granulite Vezi definitia »