AMIANTIFÉR, -Ă adj. Care conține amiant. [Pron. -mi-an-. / < fr. amiantifère]. Vezi definitia »

DELETÉR, -Ă adj. nociv, vătămător; (fig.) care corupe. (< fr. délétère) Vezi definitia »

gheștender, gheștendere s. n. copiator Gestettner. Vezi definitia »

îngér (î́ngeri), s. m. – 1. Ființă spirituală, cu aripi, mediator între creștini și Dumnezeu. – 2. Garoafă (Dianthus barbatus). – 3. Caracter, fel de a fi, soi. – Mr., megl. ángil. Lat. angelus (Pușcariu 851; Candrea-Dens., 859; REW 458a; DAR), cf. alb. engel, it. angelo, prov., cat., sp. angel, fr. ange, port. anjo. Ultimul sens se explică prin creația populară că firea fiecăruia depinde de îngerul său păzitor. În mr. și megl., direct din ngr. ἀγγελος. – Der. îngerea, s. f. (plantă, Selinum carvifolia); îngeresc, adj. (angelic); îngerește, adv. (în chip angelic, divin). Vezi definitia »

BOIÉR (‹ sl.) s. m. (În ev. med. în Țările Române) Stăpîn de moșii exploatate prin munca țărănimii dependente, beneficiind de anumite privilegii. Din sec. 18, b. se împărțeau în boieri mari sau veliți (din rîndul cărora se alegeau dregătorii și membrii sfatului domnesc), ai căror urmași se numeau neamuri, și boieri mici, ai căror urmași se numeau mazili. V. feudal, moșier. ♦ Epitet dat unei persoane cu înfățișare, atitudine etc. aristocratică. Vezi definitia »