ALOCÁȚIE s. f. alocare; sumă prevăzută și destinată realizării unui anumit scop. ◊ indemnizație alocată de stat cuiva. (< fr. allocation, lat. allocatio) Vezi definitia »

TRIBOLOGÍE s.f. Știința și tehnologia interacțiunii dintre două suprafețe în contact aflate în mișcare relativă; știința frecării. [Gen. -iei. / < engl. tribology, cf. gr. tribein – a freca, logos – știință]. Vezi definitia »

DEZOSIFICÁȚIE s.f. (Med.) Îndepărtare sau lipsă a sărurilor minerale din oase. [Cf. fr. désossification]. Vezi definitia »

REZERVÁȚIE s. f. 1. suprafață de teren delimitată, pentru ocrotirea florei, faunei și formațiunilor geologice rare. 2. teritoriu în unele state înlăuntrul cărora sunt obligate să locuiască anumite grupuri de băștinași. (< fr. réservation) Vezi definitia »

TENOPLASTÍE s. f. operație plastică pentru refacerea unui tendon distrus. (< fr. ténoplastie) Vezi definitia »