ROTATRÓN s. n. mașină de gravat a formelor cilindrice pentru heliografie, pe principiul gravării fotoelectrice prin descompunerea în elemente. (< fr., engl. rotatron) Vezi definitia »

ELERÓN, eleroane, s. n. Fiecare dintre aripioarele de comandă ale cârmei transversale a unui avion, prin manevrarea căreia se realizează mișcările în zbor ale avionului. – Din fr. aileron. Vezi definitia »

balcon, balcoane, s. n. sân, țâță. Vezi definitia »

APEIRÓN s. n. (fil.; la Anaximandru) element primar și cauză materială a lucrurilor, materie indeterminată și infinită (aerul, apa, focul și pământul). (< gr. apeiron) Vezi definitia »

PENTADECAGÓN, pentadecagoane, s. n. (Geom.) Poligon plan cu cincisprezece laturi și cincisprezece unghiuri. – Din fr. pentadécagone. Vezi definitia »