COLORATÚRĂ s. f. 1. manieră de interpretare vocală care permite interpretului să-și afirme virtuozitatea tehnică, executând rulade, triluri etc. ♦ soprană de ~ = soprană care interpretează în această manieră. 2. bogăție de culori; colorit. (<germ. Koloratur, it. coloratura) Vezi definitia »

JUNCÁNCĂ, juncance, s. f. (Rar) Juncană. – Juncan + suf. -că. Vezi definitia »

GUANINĂ s. f. BazĂ� azotatĂ� purinicĂ� din structura acizilor nucleici. -Din fr. Guanine Vezi definitia »

SULEMENEÁLĂ s. f. v. sulimeneală. Vezi definitia »

CERUIÁLĂ, ceruieli, s. f. Faptul de a cerui; ceruire, ceruit. – Cerui + suf. -eală. Vezi definitia »