cazármă (cazắrmi), s. f. – Ansamblu de clădiri afectate militarilor. Germ. Kaserne, prin intermediul rus. kazarma (Cihac, II, 46; Sanzewitsch 200); cf. ngr. ϰαζάρμα. – Der. cazarmagiu, s. m. (veteran, soldat care are mai multe luni de cazarmă și își cunoaște bine obligațiile); cazarmamemt, s. n. (cazarmă); (în)cazarma, vb. (a instala în cazarmă). Vezi definitia »

CITÓLĂ s. f. instrument medieval cu coarde ciupite, alungit și cu gâtul scurt. (< fr. citole) Vezi definitia »

ROTÓNDĂ s. f. 1. sală mare circulară, cu acoperișul sferic, ca o cupolă, pentru expoziții, sport etc. ◊ masă rotundă, dialog organizat pentru schimb de opinii într-o problemă de interes public. 2. platformă circulară pe care se dansează; ring¹ (1). 3. pelerină largă, un fel de capă. (< fr. rotonde, it. rotonda) Vezi definitia »

nórniță, nórnițe, s.f. (înv.) blană albă de pui de vulpe. Vezi definitia »

HEMÍNĂ s.f. (Chim.) Substanță formată din hem prin transformarea fierului bivalent în fier trivalent. [< fr. hémine, cf. gr. haima – sânge]. Vezi definitia »