HAIDUCÍE, haiducii, s.f. 1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul evului mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică. 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de haiduc (1). – Haiduc + suf. -ie. Vezi definitia »

REFUTÁȚIE s.f. (Liv.) Refutare, confutație. [Gen. -iei. / < fr. réfutation]. Vezi definitia »

COMPENSÁȚIE, compensații, s. f. Faptul de a compensa; p. ext. ceea ce servește pentru a compensa ceva. [Var.: compensațiúne s. f.] – Din fr. compensation, lat. compensatio, -onis. Vezi definitia »

CRISTALOFOBÍE s.f. (Med.) Teamă patologică față de obiectele de cristal. [< fr. cristallophobie]. Vezi definitia »

BABILONÍE, babilonii, s. f. 1. Vorbire sau scriere confuză. 2. Învălmășeală mare; încurcătură. – Din Babilon + suf. -ie. Vezi definitia »