Definita cuvantului miră
MÍRĂ s.f. 1. Riglă cu diviziuni speciale care servește la măsurarea indirectă a distanțelor sau la măsurarea înălțimilor. ♦ Bucată de peliculă pe care sunt imprimate linii foarte fine și luminoase, încrucișându-se în toate sensurile, și care permite o stabilire precisă a clarității imaginii fotografice sub aparatul de mărit. 2. Cătare (la armă). 3. (Telev.) Imagine standardizată care servește la verificarea transmisiei; imagine de reglaj. [< fr. mire, cf. it. mira].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu miră
PERIENCEFALÍTĂ s. f. inflamație a scoarței cenușii, care însoțește meningita. (< fr. périencéphalite) Vezi definitia »
OTREÁPĂ, otrepe, s. f. 1. Cârpă (de șters), zdreanță. 2. Fig. Om de nimic, fără caracter, lipsit de voință; secătură, lepădătură. – Din sl. otrepĩ. Vezi definitia »
trânteală, trânteli s. f. (intl.) denunț, trădare. Vezi definitia »
LĂSTĂRÍCĂ, lăstărele, s. f. Lăstăraș. – Din lăstar + suf. -ică. Vezi definitia »
jeguiáță s.f. (reg.) jeg, murdărie. Vezi definitia »