SINAPÍSM s.n. Cataplasmă din făină de muștar cu apă, care se aplică pe diferitele părți bolnave ale corpului spre a provoca un aflux de sânge. [< fr. sinapisme, cf. lat. sinapis – muștar]. Vezi definitia »

NEOHIPOCRATÍSM s. n. curent în medicina contemporană care preconizează întoarcerea la principiile lui Hipocrat. (< fr. néo-hippocratisme) Vezi definitia »

ELENÍSM s. n. 1. perioadă în istoria și civilizația societății sclavagiste a popoarelor din bazinul Mării Mediterane, între epoca cuceririlor lui Alexandru Macedon și căderea imperiului acestuia sub stăpânirea romană, prin amestecul formelor grecești de organizare politică, culturale, religioase cu cele orientale. ◊ cultura Greciei antice și influențele exercitate de ea. 2. expresie specifică limbii elene. (< fr. hellénisme) Vezi definitia »

ZOOMORFÍSM s.n. Credință religioasă care afirmă metamorfozarea oamenilor în animale. ♦ Cult primitiv care are la bază adorarea unor animale ca divinități. [< fr. zoomorphisme]. Vezi definitia »

BERGSONÍSM s. n. doctrina filozofică a lui Bergson, a cărei categorie centrală este „durata” și care susține că adevărul nu este accesibil cunoașterii științifice. (< fr. bergsonisme) Vezi definitia »