HEGELIANÍSM s. n. Doctrina lui Hegel și a adepților săi; școala lui Hegel. [Pr.: -li-a-] – Din fr. hégélianisme. Vezi definitia »

SEMITÍSM s. n. 1. caracter semitic. 2. expresie după modelul unei limbi semitice sau împrumutată dintr-o asemenea limbă. (< fr. sémitisme) Vezi definitia »

REVOLUȚIONARÍSM s.n. Ideologie, atitudine revoluționară, spirit revoluționar. [< germ. Revolutionarismus]. Vezi definitia »

GLOBALÍSM s. n. 1. proces congnitiv propriu copiilor, prin care se reține întregul unui obiect pentru a diferenția mai pe urmă părțile componente. 2. metodă pedagogică și didactică bazată pe caracteristicile infantile de a percepe întregul înaintea părților sale componente. 3. ideologie a unor grupuri cu interese mai largi decât cele naționale. (< fr. globalisme) Vezi definitia »

POLIȚÍSM s. n. (Rar) Activitate întreprinsă de poliție (1) în vederea menținerii ordinii; p. ext. fel de a fi, de a gândi, de a acționa în spirit polițienesc, brutal, violent. – Poliție + suf. -ism. Vezi definitia »