ARĂTÚRĂ, arături, s. f. 1. Acțiunea de a ara; arat. 2. Pământ arat; ogor, țarină. – Lat. aratura. Vezi definitia »

STAFILOTOXÍNĂ s.f. (Med.) Toxină secretată de stafilococ. [< fr. staphylotoxine]. Vezi definitia »

SUPRAFÁȚĂ s.f. 1. Față, parte exterioară a unui corp. 2. Întindere delimitată (de teren, de pădure) etc. ♦ (Geom.) Arie limitată de o linie închisă, măsurată în unități de măsură speciale. [< supra- + față, după fr. surface]. Vezi definitia »

ANTIMETÁBOLĂ s.f. Repetare a acelorași cuvinte în ordine inversă, care schimbă de obicei sensul comunicării: antimetalepsă, antimetateză. ♦ (Rar) Anagramă. [< fr. antimétabole, cf. gr. antimetabole]. Vezi definitia »

a avea escortă expr. (glum.) 1. a fi căsătorit. 2. a avea copii Vezi definitia »