ZOOCENÓZĂ s.f. (Biol.) Grupare naturală a tuturor animalelor care trăiesc într-un anumit mediu. [< fr. zoocénose, cf. gr. zoon – animal, koinos – comun]. Vezi definitia »

LUMINESCÉNȚĂ, luminescențe, s. f. Proprietate pe care o au unele substanțe de a emite radiații luminoase provenite dintr-o energie netermică; emisiune de raze luminoase reci. – Din fr. luminescence. Vezi definitia »

COVARIÁNȚĂ s. f. (stat.) media produșilor termenilor omologi a două variabile corelate. (< fr. cavariance) Vezi definitia »

HIGRÓMĂ s.f. Inflamație a pungilor seroase subcutanate în dreptul unor articulații; bursită. [< fr. hygroma]. Vezi definitia »

próbă (próbe), s. f. – Dovadă, încercare. – Mold. prubă. Mr. provă. Lat. proba (sec. XIX), prin intermediul pol., mag. proba, germ. Probe. În mr., din it. prova, cf. ngr. πρόβα. – Der. proba, vb. (a dovedi), din lat. probare; probabil, adj., din fr. probable; probabilitate, s. f., din fr. probabilité; probatoriu (var. probant), adj., din fr. probatoire, probant; contraprobă, s. f., din fr. contre-épreuve; probălui, vb. (a proba; a examina), din mag. próbálni (Gáldi, Dict., 153); probăi, vb. (a proba), sec. XVIII, înv.; probistă, s. f. (actriță cu contract temporar); probui, vb. (a proba), din pol. probować, sec. XVII, înv. Vezi definitia »