ACÚSTICĂ s.f. 1. Parte a fizicii care studiază sunetele. ♦ Disciplină muzicală care studiază sunetele folosite în muzică și legile perceperii lor. 2. Calitatea de a asigura o bună propagare și percepere a sunetelor. [Gen. -cii. / < fr. acoustique]. Vezi definitia »

STROPITÚRĂ, stropituri, s. f. 1. Stropire. 2. (Concr.) Picătură, strop. – Stropi + suf. -tură. Vezi definitia »

RÁMĂ¹ s. f. vâslă. (< fr. rame) Vezi definitia »

ALICÓTĂ, alicote, s. f. (Mat.; în expr.) Parte alicotă = parte care se cuprinde exact, de un anumit număr de ori, într-o cantitate dată. – Fr. aliquote. Vezi definitia »

DIMINECIOÁRĂ s. f. Diminutiv al lui dimineață. [Var.: diminicioáră s. f.] Vezi definitia »