SUBALTERNÁRE s.f. (Log.) Raport după care din adevărul judecății universale reiese adevărul judecății particulare corespondente, iar din înlăturarea judecății particulare rezultă înlăturarea judecății universale corespondente. [< sub- + alternare]. Vezi definitia »

OBIECTIVÁRE s.f. Acțiunea de a (se) obiectiva și rezultatul ei. ♦ Categorie filozofică și estetică desemnând acțiunea de transformare a forțelor, aptitudinilor, gândirii umane în rezultate cu o existență obiectivă. [< obiectiva]. Vezi definitia »

FÂȘCÂITOÁRE, fâșcâitori, s. f. (Reg.) Mic instrument cu care se șuieră. – Din fâșcâi + suf. -(i)toare. Vezi definitia »

DESCALIFICÁRE, descalificări, s. f. Acțiunea de a (se) descalifica și rezultatul ei. – V. descalifica. Vezi definitia »

ÎNVĂLMĂȘÍRE, învălmășiri, s. f. Acțiunea de a (se) învălmăși și rezultatul ei; învălmășeală. – V. învălmăși. Vezi definitia »