CONTRIBÚȚIE s.f. 1. Parte, sumă cu care se contribuie la o cheltuială sau la o acțiune comună; aport. ◊ A pune la contribuție = a folosi capacitatea cuiva (sau a ceva) într-o acțiune. 2. (Jur.; la pl.) Sumă de bani pe care un stat învins este obligat s-o plătească unui stat învingător în temeiul unui tratat de pace, depășind pagubele cauzate de război. 3. Impozit. [Gen. -iei, var. contribuțiune s.f. / cf. fr. contribution, it. contribuzione, lat. contributio]. Vezi definitia »

PLANIMETRÍE s. f. 1. Parte a topografiei care studiază metodele și instrumentele necesare reprezentării pe o hartă sau pe un plan (I 7) a proiecției orizontale a obiectelor de pe suprafața pământului. 2. (Astăzi rar) Parte a geometriei care se ocupă cu măsurarea suprafețelor plane; geometrie plană. – Din fr. planimétrie. Vezi definitia »

ARHEOLOGÍE s. f. Știință care studiază trecutul istoric al omenirii pe baza interpretării urmelor materiale păstrate. [Pr.: -he-o-] – Din fr. archéologie. Vezi definitia »

SUBINVOLÚȚIE s. f. regresiune patologică care se petrece mai încet decât în mod normal. (< fr., engl. subinvolution) Vezi definitia »

ATELOSTOMÍE s.f. (Med.) Anomalie constând în dezvoltarea incompletă a gurii. / < fr. atélostomie, cf. gr. ateles – incomplet, stoma – gură]. Vezi definitia »