TRANSCENDENTALÍSM s. n. 1. Concepție filozofică elaborată de Kant și bazată pe ideea că formele apriorice ale conștiinței precedă experiența și constituie condițiile existenței ei. 2. Curent filozofic caracterizat prin religiozitate panteistă și prin spirit umanitar. – Din fr. transcendantalisme (după transcendent). Vezi definitia »

QUAKERÍSM s.n. Doctrina quakerilor. [Pron. cua-che-. / < fr. quakerisme]. Vezi definitia »

FERIMAGNETÍSM s. n. (Fiz.) Magnetism al feritelor. – Din engl. ferrimagnetism. Vezi definitia »

BEHAVIORÍSM s.n. Concepție psihologică, mecanicistă și agnostică, care consideră drept obiect al psihologiei comportamentul exterior, eliminând conștiința; comportamentism. [Pron. -vi-o-. / < engl. behaviourism, fr. béhaviorisme, cf. engl. behaviour – comportare]. Vezi definitia »

MONOHIBRIDÍSM s. n. monohibridare. (< fr. monohybridisme) Vezi definitia »