POLOBÓC, poloboace, s. n. 1. (Pop.) Butoi. ♦ Epitet dat unui om gras. 2. Nivelă cu bulă de aer. [Var.: bolobóc s. n.] – Et. nec. Vezi definitia »

pârcióc s.n. (reg.) miros caracteristic pe care îl au țapii în perioada împerecherii; pârceală, pârcit, pârcitură, pârciță, pârci. Vezi definitia »

joc de origine chineza, inrudit cu dominoul si jocul de remi, introdus in Occident in 1920, si care se joaca, de regula, in patru, cu 144 de piese din lemn, os sau fildes(numite pietre) Vezi definitia »

străvălóc s.n. (pop.; în loc. adv.) de-a străvălocul = de-a rostogolul. Vezi definitia »

bocióc (-ci), s. m. – Corimb, inflorescență în umbrelă. – Var. bocioacă, bociolie. Mag. bucok „biluță” (DAR). Se folosește în Trans. de Nord. Vezi definitia »