DEMONÍSM s.n. (Liv.) Credință în demoni; demonie. ♦ Atitudine, răzvrătire demonică. ♦ Atitudine romantică de afirmare a eului (opus lumii întregi, orânduirii prestabilite) care, blazat și superior, reflexiv la exces, evadează în cunoaștere, socotindu-se asemenea demiurgului. [< fr. démonisme]. Vezi definitia »

NARCOTÍSM s.n. Ansamblul efectelor cauzate de narcotice. [< fr. narcotisme]. Vezi definitia »

NIHILÍSM s. n. Atitudine, tendință, concepție sau manifestare care neagă rânduielile, instituțiile, morala, tradițiile culturale existente într-o societate dată, fără să le opună, în schimb, altele superioare; atitudine de negare absolută. – Din fr. nihilisme. Vezi definitia »

BIOLOGÍSM s. n. Doctrină care consideră fenomenele fizice, psihice și sociale drept manifestări biologice. [Pr.: bi-o-] – Din fr. biologisme. Vezi definitia »

CALVINISM (‹ fr.) s. n. Doctrină protestantă întemeiată de J. Calvin; formulată în „Instituția religiei creștine”. C. acceptă ca sursă unică a credinței Sf. Scriptură; reține din taine numai botezul și împărtășania, dar respinge atît transsubtanțiația romană cît și consubstanțiația lutherană; recunoaște predestinarea absolută și grația divină irezistibilă. C. susține întoarcerea la simplitatea creștinismului primitiv și respinge ierarhia ecleziastică. Răspîndit în țări din Europa și America. Vezi definitia »