BIOTAXÍE s. f. parte a biologiei care stabilește regulile de clasificare a organismelor vii; biotaxonomie. (< fr. biotaxie) Vezi definitia »

BIOINGINERÍE s.f. Știință de legătură între științele biologice și fizică, chimie, matematică și în special științe tehnice. [Gen. -iei. / et. incertă]. Vezi definitia »

CISTOGRAFÍE s.f. Radiografie a vezicii urinare. [Gen. -iei. / < fr. cystographie]. Vezi definitia »

ANTROPOCORÍE s.f. (Bot.) Diseminare a fructelor prin intermediul omului. [< fr. anthropochorie, cf. gr. anthropos – om, chore – răspândire]. Vezi definitia »

ARMONÍE s.f. 1. Combinare simultană a mai multor sunete (muzicale sau vorbite) în conformitate cu anumite legi. ♦ Parte a teoriei muzicii care studiază acordurile, relațiile dintre ele, legile înlănțuirii lor. 2. Potrivire a elementelor componente ale unui întreg: concordanță, acord, consens. ◊ ~ imitativă = efect stilistic obținut prin îmbinarea unor cuvinte ale căror sunete imită un sunet din natură; ~ vocalică = fenomen fonetic caracteristic limbilor fino-ugrice, prin acomodarea timbrului unei vocale cu cel al vocalelor din silabele anterioare. 3. Înțelegere deplină între persoane, colectivități etc. (< fr. harmonie, lat. harmonia) Vezi definitia »