GENÉTIC, -Ă I. adj. referitor la genetică sau la geneză; referitor la ereditate, la gene, la geneză (1); ereditar. ♦ inginerie ~ă = ansamblu de operații efectuate „in vitro” cu gene, cromozomi și, uneori, cu celule întregi, în scopul „construirii” genetice de organisme cu proprietăți ereditare premeditate. II. s. f. știință care studiază ereditatea și variabilitatea în organismele vii. (< fr. génétique) Vezi definitia »

ȘIC I. s. n. eleganță, distincție, bun gust. ◊ lucru care amuză. II. adj. inv. elegant, distins, cu gust. (< fr. chic) Vezi definitia »

BUTÉLNIC, butelnice, s. n. Burghiu mic întrebuințat de dulgheri, rotari etc. – Din bute + suf. -elnic. Vezi definitia »

MUZICOGRÁFIC, -Ă Referitor la muzicografie. [< fr. musicographique]. Vezi definitia »

ARHITECTÓNIC, -Ă, arhitectonici, -e, adj. Care aparține arhitecturii, din domeniul arhitecturii; folosit în arhitectură. – Fr. architectonique (lat. lit. architectonicus). Vezi definitia »