Definita cuvantului monoton
MONOTÓN, -Ă adj. 1. (Despre sunete, melodii; adesea adv.) Care păstrează mereu același ton, lipsit de variere în intonație. ♦ (Fig.) Uniform, fără variație; plictisitor. 2. (Mat.; despre șiruri de numere sau despre funcții) Care este fie crescător, fie descrescător. [< fr. monotone, cf. lat. monotonus, gr. monotonos < monos – unic, tonos – ton].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu monoton
BERTÓN s. n. barcă cu vâsle pliantă, din pânză cauciucată. (< fr. berthon) Vezi definitia »
HIDROCICLÓN s. n. dispozitiv de sortare a materialelor granulare, asemănător cu un ciclon, în care separarea granulelor se face sub acțiunea forței centrifuge, exercitată de un curent de apă. (< fr. hydrocyclone) Vezi definitia »
BION (probabil sec. 2 î. Hr.), poet bucolic grec. Imitator al lui Teocrit („Cîntec funebru în cinstea lui Adonis”). Vezi definitia »
PORTCREIÓN s.n. Tub metalic în care se păstrează un creion și care îl poate prelungi la scris. [< fr. porte-crayon]. Vezi definitia »
HIPARIÓN s. m. mamifer fosil de talia unei zebre, mult mai zvelt decât calul. (< fr. hipparion) Vezi definitia »