Definita cuvantului monoton
MONOTÓN, -Ă adj. 1. (Despre sunete, melodii; adesea adv.) Care păstrează mereu același ton, lipsit de variere în intonație. ♦ (Fig.) Uniform, fără variație; plictisitor. 2. (Mat.; despre șiruri de numere sau despre funcții) Care este fie crescător, fie descrescător. [< fr. monotone, cf. lat. monotonus, gr. monotonos < monos – unic, tonos – ton].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu monoton
TRONSÓN s. n. porțiune dintr-un ansamblu, dintr-un drum etc. (< fr. tronșon) Vezi definitia »
LUXÓN, luxoni, s. m. (Fiz.) Particulă elementară ipotetică, a cărei viteză ar fi egală cu viteza luminii. – Din engl. luxon. Vezi definitia »
ANTIFÓN s.n. Corp plastic, de dimensiuni reduse, care se introduce în ureche pentru a o apăra de zgomote mari. [< fr. antiphone, cf. lat. anti – contra, gr. phone – sunet]. Vezi definitia »
HIMÁTION s.n. (Ant.) Mantie grecească amplă care se purta prinsă cu o agrafă pe piept sau pe umăr. [Pron. -tion. / < fr., gr. himation]. Vezi definitia »
NAUTOFÓN s. n. (mar.) aparat care emite semnale de ceață prin vibrația unei membrane metalice, acționate de un electromagnet. (< fr. nautophone) Vezi definitia »