MESTECÁ¹, méstec, vb. I. Tranz. A sfărâma un aliment cu dinții și a-l amesteca în gură (pentru a-l înghiți). ♦ A învârti ceva (cu limba) în gură. ♦ Fig. A pune la cale; a plănui. – Lat. masticare. Vezi definitia »

banca de lemn in zona rurala, aflata la drum, in fata curtii taranesti Vezi definitia »

practica sexuala constand in stimularea orala, pana la orgasm a organelor sexuale masculine interne Vezi definitia »

ocá (ocále), s. f. – 1. Greutate înv., egală cu 1271 g în Munt. și 1201 g în Mold. – 2. Măsură înv. de capacitate pentru lichide, valorînd 1,25 l în Munt. și 1,288 l în Mold. – Var. (Mold.) ocă. Mr., megl. ocă. Tc. oka (Roesler 600; Șeineanu, II, 273; Lokotsch 1590), cf. ngr. ὀϰά, alb. okë, bg., pol. oka; are la bază arab. ukia ‹ gr. οὐγϰία, cf. sp. onza. Vezi definitia »

FRICA DE A FI ATINS Vezi definitia »