GEOMORFÍSM s.n. Configurație, formă a Pământului sau a unei suprafețe terestre. [Pron. ge-o-. / cf. fr. géomorphisme]. Vezi definitia »

ARISTOTELÍSM s. n. concepție filozofică a lui Aristotel, care, având ca punct de plecare recunoașterea primordialității naturii față de cunoaștere, arată că generalul există în lucrurile individuale, că esența există în obiecte și că adevăratele „substanțe” sunt lucrurile materiale concrete percepute prin simțuri. (< fr. aristotélisme) Vezi definitia »

REGIONALÍSM, (2) regionalisme, s. n. 1. Atitudine care tinde să creeze în diferite provincii ale unei țări o activitate descentralizatoare, independentă de capitală; supraapreciere a unei provincii, patriotism local. 2. Fapt de limbă existent numai într-o anumită regiune, caracteristic numai pentru un anumit grai. [Pr.: -gi-o-] – Din fr. régionalisme. Vezi definitia »

DEFENSÍSM s.m. Atitudine a reacțiunii din primul război mondial, care, sub lozinca „apărării patriei”, urmărea atragerea maselor în acest război. [< fr. défensisme]. Vezi definitia »

MUTAȚIONÍSM s.n. Teorie idealistă care afirmă dobândirea în mod brusc de caractere noi, care, transmise prin ereditate, dau naștere la specii variate. [Pron. -ți-o-. / < fr. mutationnisme]. Vezi definitia »