Definita cuvantului moratoriu
MORATÓRIU, -IE adj. Care acordă un termen de plată; în legătură cu un moratoriu. ◊ Dobânzi moratorii = dobânzi socotite de la data acordării moratoriului până la achitarea datoriilor; daune moratorii = despăgubiri care se acordă în caz de întârziere de plată a unei obligații și care se calculează din momentul trimiterii somației. [Pron. -riu. / cf. fr. moratoire, lat. moratorius].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu moratoriu
INCANTATÓRIU, -IE, incantatorii, adj. (Livr.) Cu caracter de incantație. – Din fr. incantatoire. Vezi definitia »
CHIULANGÍU, -ÍE, chiulangii, s. m. și f. (Fam.) Persoană care în mod sistematic trage chiulul, înșală, se sustrage de la datorie. [La f. sg. și: chiulangioaică] – Chiul + suf. -angiu. Cf. tc. külâhçi. Vezi definitia »
PREPARATÓRIU, -IE adj. preparator (I). (< fr. préparatoire) Vezi definitia »
ZORÍU, ZORÍE, zoríi, adj. Prompt, rapid, repede. (din zor1) Vezi definitia »
CAPILÍȚIU s. n. rețea tubulară protoplasmatică care încastrează sporii în corpii de fructificație la unele ciuperci. (< fr., lat. capillitium) Vezi definitia »