MELOPÉE s.f. 1. Arta declamației la vechii greci; arta de a compune muzică (pentru versuri). 2. Melodie monotonă, lentă, dar ritmică; recitativ. ♦ Melodie. [Pron. -pe-e, pl. -ei, -ee. / < fr. mélopée, cf. lat. melopoeia, gr. melopoiia < gr. melos – cântec, poiein – a face]. Vezi definitia »

EPOPÉE s.f. Specie epică în versuri de mare întindere, în care se povestesc fapte eroice legendare sau istorice de o deosebită însemnătate pentru viața unui popor; (p. ext.) operă epică de mare amploare. ♦ Șir de fapte, de întâmplări eroice, glorioase. [Pron. -pe-e. / < fr. épopée, it. epopea, cf. gr. epopoiia < epos – poem, poiein – a face]. Vezi definitia »

SEBORÉE s.f. Boală de piele cauzată de o secreție excesivă a glandelor sebacee. [Pron. -re-e, pl. invar. / < fr. séborrhée, cf. lat. sebum – seu, gr. rhein – a curge]. Vezi definitia »

DRUPACÉE, drupacee, s. f. (La pl.) Grup de pomi fructiferi cu fructele drupe; (și ia sg.) pom fructifer din acest grup. – Din fr. drupacé. Vezi definitia »

-PNÉE Element secund de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) respirație”. [Pron. -pne-e. / < fr. pnée, cf. gr. pneuma – aer]. Vezi definitia »