adormí (adórm, adormít), vb. – 1. A aduce pe cineva în starea de somn. – 2. A liniști, a potoli, a alina. – 3. A înșela, a zăpăci. – 4. A trece în starea de somn. 5. A muri, a-și da duhul. – Mr. adormu, adurnire. < Lat. addormire (Pușcariu 27; Candrea-Dens., 509; REW 157; DAR); cf. it. addormire, prov., cat., v. sp., port. adormir. Cf. dormi. Der. adormita, vb. (a dormita); adormițele, s. f. pl. (dediței); adormitor, adj. (care adoarme); neadormit, adj. (treaz). Vezi definitia »

LĂCOMÍ, lăcomesc, vb. IV. Intranz. și refl. A pofti ceva cu lăcomie; a râvni la ceea ce aparține altuia. ♦ Refl. A se lăsa cuprins, stăpânit de lăcomie, a se arăta fără cumpătare. – Din lacom. Vezi definitia »

imi pare rau Vezi definitia »

PLAGIOSTÓMI s.m.pl. Subclasă de pești cu schelet cartilaginos, având gura în formă de deschizătură transversală și orificiile branhiale deschise direct la exterior. [Sg. plagiostom. / < fr. plagiostomes, cf. gr. plagios – oblic, stoma – gură]. Vezi definitia »

CARISSIMI, Giacomo (1605-1674), cîntăreț, organist, pedagog și compozitor italian. A contribuit la apariția și evoluția cantatei și oratoriului. Vezi definitia »