SORÉTE, soreți, s. m. Pește răpitor verde-albăstrui, cu pete portocalii (Lepomis gibbosus). – Soare + suf. -ete. Vezi definitia »

ODONTOCÉTE s.n.pl. (Zool.) Grup de cetacee cu dinți, reprezentate prin delfini și cașaloți. [< it. odontaceti, cf. gr. odous – dinte, ketos – cetaceu]. Vezi definitia »

CECITÁTE s. f. Absență a vederii datorită unor leziuni ale mediilor transparente oculare, ale retinei, ale căilor nervoase sau ale centrilor vederii; ablepsie, orbire. ◊ Cecitate psihică = pierdere a capacității de recunoaștere a obiectelor cu ajutorul văzului. Cecitate verbală = pierdere a capacității de a citi sau de a înțelege sensul limbajului scris; alexie. Cecitate nocturnă = hemeralopie. – Din fr. cécité, lat. caecitas, -atis. Vezi definitia »

CAPABILITÁTE s. f. însușirea de a fi capabil. (< fr. capabilité) Vezi definitia »

AMPOLOZITÁTE s. f. emfază (în stil); retorism. (< it. ampollosità) Vezi definitia »