stólă (-le), s. f. – 1. Un anumit fel de rochie purtată de matroanele romane. – 2. Un veșmînt preoțesc. It. stola, din gr. στολή „podoabă”. De la aceeași rădăcină provin stolisi (var. stolui, stoli), vb. (a orna, a împodobi), din ngr. στολίζω (Gáldi 257) și stolui, vb. (a înmuia pielea cu mijloace mecanice). Vezi definitia »

clímpotă, clímpote, s.f. (reg.) felie mare de pâine. Vezi definitia »

VÉȘCĂ, vești, s. f. Coajă de copac din care se face marginea circulară a sitelor, cercul din jurul pietrelor de moară și al râșnițelor etc.; p. ext. obiect făcut din această coajă (mai ales sită). – Din ucr. večka. Vezi definitia »

întâmpinătúră s.f. (înv.) 1. întâmpinare. 2. boală de oameni (durere cumplită de cap, cu vâjâieli, cu pocnituri în urechi; junghiuri la toate încheieturile corpului; lumbogo, sciatică, reumatism poliarticular). 3. boală de vite. Vezi definitia »

AUTOPASTÍȘĂ, autopastișe, s. f. Pastișă a propriilor creații. [Pr.: a-u-] – Auto¹- + pastișă. Vezi definitia »