FAMFARÓN, -OÁNĂ s.m. și f. v. fanfaron. Vezi definitia »

BURBIÓN s. n. țesut mortificat, alb, partea centrală a unui furuncul. (< fr. bourbillon) Vezi definitia »

ASCENSION [əsénșn], ins. vulcanică în Oc. Atlantic, posesiune britanică, situată pe dorsala central-atlantică; 88 km²; 1.035 loc. (1988). Centrul ad-tiv: Georgetown. Alt. max.: 859 m. Climă tropicală. Stațiune de cablu transoceanic. Pescuit. Vezi definitia »

ANGLO-SAXÓN, -Ă, anglo-saxoni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populații germanice care au ocupat Insulele Britanice în sec. V-VI; (și la sg.) persoană care face parte din una dintre aceste populații. 2. Adj. Care aparține anglo-saxonilor (1). ♦ Limbă anglo-saxonă = limbă germanică vorbită de anglo-saxoni în secolele VIII-XII; engleza veche. – Din fr. anglo-saxon. Vezi definitia »

PLASTRÓN, plastroane, s. n. 1. Partea din față apretată (detașabilă) a unei cămăși bărbătești. ♦ Partea din față (detașabilă) a unei bluze, rochii etc., care constituie o garnitură. 2. Un fel de cravată lată care acoperă pieptul. 3. Bucată de piele groasă, căptușită, care protejează pieptul la jucătorii de scrimă. – Din fr. plastron. Vezi definitia »