NAUTÍLUS s. m. v. nautil. Vezi definitia »

CHORUS s.n. 1. Vechi dans și cântec englezesc, vioi, interpretat de unul sau mai mulți soliști, refrenul fiind reluat de cor. 2. Partea principală a unei teme de jaz. ♦ Improvizație colectivă care urmează după improvizațiile soliștilor. [< fr. chorus]. Vezi definitia »

EXCÚRSUS s.n. v. excurs (2) [în DN]. Vezi definitia »

POSTPÚS, -Ă, postpuși, -se, adj. (Lingv.; despre anumite părți de vorbire) Plasat în frază după părțile de vorbire pe care le determină; enclitic. Articol postpus. – V. postpune. Vezi definitia »

NÓUS s.n. (Fil.) Principiu inteligent care a plăsmuit lumea în filozofia greacă. ♦ (În concepția filozofică a lui Anaxagora) Noțiune care desemnează substanța de sine stătătoare, generatoare a mișcării, vieții, ordinii din lumea materială. [< gr. nous – spirit, rațiune]. Vezi definitia »