TROC² s. n. v. troacă. Vezi definitia »

cobâltóc¹, cobâltóci, s.m. (reg.) cerșetor. Vezi definitia »

a i-o pune în ghioc (unei femei) expr. (pop.) a avea contact sexual cu o femeie. Vezi definitia »

sărîntóc (-ci), s. m. – (Trans., Banat) Sărac, calic. – Var. sărăntoc. Mag. szarándok „pelegrin” (Bogrea, Dacor., I, 272); pentru semantism, cf. calic. Der. din sl. sirotŭkŭ „orfan” (Tiktin; Pascu, Arch. Rom., VII, 573) este numai indirectă. Este dubletul lui sărîndic, s. m. (Maram., orfan). Vezi definitia »

pintóc, pintóci, adj. și s.m. (reg.) 1. (adj. și s.m.) (om) de nimic, netrebnic, ticălos. 2. (s.m.) veche monedă divizionară valorând un groș, o jumătate de para, un pitac etc. 3. (s.m.) om mic de statură, scund. Vezi definitia »