PRIÍNȚĂ, priințe, s. f. (Pop.) 1. Atitudine favorabilă; bunăvoință, simpatie, prietenie. ◊ Expr. A fi (cuiva) cu priință = a fi devotat, credincios (cuiva), a fi de partea cuiva. 2. Folos, ajutor, serviciu. ◊ Loc. adj. De (sau cu) priință = folositor. – Prii + suf. -ință. Vezi definitia »

ILUSTRÁTĂ s. f. carte poștală prevăzută pe una din fețe cu o vedere. (< ilustra) Vezi definitia »

manélă (manéle), s. f. – 1. Manivelă. – 2. Zăvor. Ngr. μανέλα (Scriban). Vezi definitia »

CATOGENÉZĂ s. f. formare a rocilor sedimentare, ale căror particule s-au deplasat, în faza de depunere, sub acțiunea gravitației. (< fr. catogenèse) Vezi definitia »

PERISIGMOIDÍTĂ s. f. inflamație a peritoneului ansei sigmoide. (< fr. périsigmoïdite) Vezi definitia »