STATOCÍT s. n. celulă care conține statolite. (< stato- + -cit) Vezi definitia »

ȚIGĂNĂRÍT s. n. (Înv.) Impozit care se plătea de către cei care aveau în posesiune țigani robi. – Țigan + suf. -ărit. Vezi definitia »

PREPÓZIT s.m. (Ist.) 1. Reprezentant al puterii superioare, așezat temporar în fruntea unei colectivități sau a unui oficiu special din Imperiul roman. ♦ Mare maestru al palatului în Imperiul bizantin. 2. Ecleziast care conduce o prepozitură. 3. Șef, superior, conducător. [Cf. fr. préposite, it. preposito, lat. praepositus]. Vezi definitia »

PĂCĂLÍT¹ s. n. Păcălire. – V. păcăli. Vezi definitia »

STICLUÍT, -Ă, sticluiți, -te, adj. (Pop., despre ferestre) Cu geamuri. [Var.: (înv. și reg.) stecluít, -ă adj.] – Din sticlă. Vezi definitia »