ATARAXÍE s. f. 1. (Med.) Stare bolnăvicioasă de pasivitate a unui organ sau a unei funcțiuni. 2. Concepție filozofică idealistă din antichitate care susținea că omul trebuie să tindă spre o stare de perfectă liniște sufletească prin detașarea de frământările lumii. – Din fr. ataraxie. Vezi definitia »

FÁLIE s. f. ruptură care desparte două blocuri ale scoarței Pământului, deplasate unul față de celălalt; fractură (3). (< fr. faille) Vezi definitia »

OLIGURÍE s.f. Diminuare a secreției urinare. [Gen. -iei. / < fr. oligurie, cf. gr. oligos – puțin, ouron – urină]. Vezi definitia »

PSIHOTERAPÍE s.f. Tratament bazat pe influențarea psihicului (prin hipnoză, prin sugestie etc.). [Gen. -iei. / < fr. psychothérapie, cf. gr. psyche – suflet, therapeia – tratament]. Vezi definitia »

CREATINEMÍE, creatinemii, s. f. (Fiziol.) Prezență a creatinei în sânge; cantitate de creatină prezentă în sânge. [Pr.: cre-a-] – Din fr. créatinémie. Vezi definitia »