EXTRAVERSIÚNE s.f. 1. Înclinație psihologică deosebită către lucrurile din afara eului propriu, către ambianța fizică socială. ♦ Îndreptare a libidoului în afara propriei persoane. 2. Întoarcere pe dos a unui organ cavitar. [Var. extroversie, extroversiune s.f. / < fr. extraversion]. Vezi definitia »

DETORSIÚNE s.f. Dezrăsucire, întindere (la loc); detorsionare. [< fr. détorsion]. Vezi definitia »

subdiviziune de specialitate a pediatriei care constă în îngrijirea medicală a copiilor nou-născuți, în special a celor bolnavi sau prematuri. Vezi definitia »

CONSPIRAȚIÚNE s. f. v. conspirație. Vezi definitia »

răpciúne s. m. – Septembrie. – Var. răpciun. Origine îndoielnică. Se consideră reprezentant al lat. raptiōnem „șterpeleală” interpretat drept „culesul viei” (Pu;cariu 1433; Tiktin); din lat. *rapatiōnem ‹ rapa, cu sensul de „recoltă de ridichi” (Drăganu, St. rum., 1-6; REW 7074a). Toate aceste explicații sînt forțate. Pușcariu, Lat. ti, 12, s-a gîndit la o creație artificială a latiniștilor, soluție și mai puțin probabilă. Prezența suf. -ciune nu este o probă suficientă că acest cuvînt este moștenit, fiindcă acest suf. se poate atașa și la elemente sl. (cf. slăbiciune). Poate se leagă de cuvîntul anterior. Vezi definitia »