PALATÍN, -Ă adj. Al cerului gurii, al palatului; palatal. [< fr. palatin]. Vezi definitia »

ROZMARÍN s.m. Mic arbust plăcut mirositor, cu frunze totdeauna verzi și cu flori albastre, roșii sau albe, dispuse la subsoara frunzelor. [< it. rosmarino, germ. Rosmarin, cf. lat. rosmarinus]. Vezi definitia »

BENJAMÍN s.m. (Rar) Copil iubit, răsfățat (de obicei cel mai mic dintre frați). [< fr. benjamin, cf. Benjamin – personaj biblic, ultimul copil al lui Iacob]. Vezi definitia »

CELESTÍN s. m. călugăr aparținând unui ordin catolic fundat în 1251. (< fr. célestin) Vezi definitia »

ADULTERÍN, -Ă, adulterini, -e, adj. (Adesea substantivat) Născut dintr-un adulter. – Fr. adultérin (lat. lit. adulterinus). Vezi definitia »