PRIBÓI¹, priboaie, s. n. 1. Unealtă de oțel în formă de bară, cu un capăt conic, care servește, de obicei, la perforarea sau la lărgirea găurilor materialelor metalice; dorn. 2. Băț lung, terminat la unul dintre capete cu un fel de măciulie, cu care se bat icrele pentru a le curăța de pielițe. 3. Plantă erbacee cu frunze plăcut mirositoare și cu flori roșii sau albe (Géranium macrorrhizum). 4. (Reg.) Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. – Din scr. priboj. Vezi definitia »

PIPIGIÓI, pipigioi, s. m. (Bot.; reg.) Pupezele. Vezi definitia »

spuzorói s.n. (reg.) azimă coaptă în spuză. Vezi definitia »

MOVILÓI, moviloaie, s. n. (Rar) Augmentativ al lui movilă. – Movilă + suf. -oi. Vezi definitia »

BREZOI, com. în jud. Vîlcea, pe Lotru; 7.573 loc. (1991). Expl. și prelucr. lemnului (cherestea); producție de substanțe abrazive; produse textile și alim. (panificație). Stațiune climaterică. Atestat documentar în 1575. Declarat oraș în 1968. Biserici (sec. 18). Vezi definitia »