DIERÉZĂ s. f. 1. disociere a unui diftong în elementele sale componente. 2. (în prozodia antică) despărțire a două picioare metrice într-un vers. 3. separare chirurgicală a țesuturilor. 4. (biol.) diviziune și multiplicare celulară. (< fr. diérèse, gr. diairesis) Vezi definitia »

CUMNĂȚÍCĂ, cumnățele, s. f. (Fam.) Diminutiv al lui cumnată. – Cumnată + suf. -ică. Vezi definitia »

ciovícă (-ce), s. f. – 1. Pasăre (Strix passerina). – 2. Nagîț (Vannellus cristatus). Creație expresivă, care urmărește să imite sunetele păsării; nu este sigur dacă această creație este proprie rom. (DAR) sau vreunei limbi sl., cf. slov. čovik „bufniță,” mag. csuvika „bufniță”, (Cihac, II, 56; Skok 72); cf. it. civetta, fr. chevêche (REW 4800). Hiecke 132 și DAR cred că este vorba de o onomat. proprie rom. Vezi definitia »

poiețícă, poiețéle, s.f. (reg.) 1. grajd mic pentru vite. 2. adăpost mic de iarnă pentru oi și capre. 3. coteț mic pentru păsările de curte. 4. colibă mică la câmp sau la stână. Vezi definitia »

LORNÉTĂ s. f. v. lornietă. Vezi definitia »