Definita cuvantului nautil
NAUTÍL s.m. 1. Specie de moluscă din mările tropicale, care are corpul închis într-o cochilie compartimentată în spirală. 2. (Ant.) Lampă în formă de nautil (1). ♦ Piesă de orfevrărie compusă dintr-o cochilie de nautil, montată în metal și reprezentând o divinitate a mării. [Var. nautilus s.n. / < fr. nautile, cf. lat. nautilus, gr. nautilos].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu nautil
CARBOXÍL s. m. grupare funcțională monovalentă, în acizii organici. (< fr. carboxyle) Vezi definitia »
IREDUCTÍBIL, -Ă adj. 1. Care nu se mai poate reduce la o formă mai simplă. ♦ Care nu se poate simplifica. 2. (Fig.) Neîmpăcat, înverșunat; necruțător. [Cf. fr. irréductible]. Vezi definitia »
SENSÍBIL, -Ă adj. 1. Înzestrat cu sensibilitate; care poate fi (ușor) impresionat; emotiv. 2. (Fil.) Care poate fi perceput prin simțuri. ♦ s.m. Domeniul lucrurilor sensibile (2). ♦ Care se poate constata ușor; evident, simțitor, apreciabil. 3. (Despre aparate, instrumente etc.) Care indică cele mai mici valori, deosebiri, diferențe. ♦ s.f. (Muz.) Treapta a șasea a gamei majore sau minore, așezată la un semiton de tonică. [Cf. fr. sensible, lat. sensibilis < sentire – a simți]. Vezi definitia »
INDISPENSÁBIL, -Ă, indispensabili, -e, adj., s. m. pl. 1. Adj. (Adesea adverbial) Care este absolut necesar, neapărat trebuincios. 2. S. m. pl. Izmene. – Din fr. indispensable. Vezi definitia »
indubitabil Vezi definitia »